I. Barierele unei comunicări eficiente cu părinţii
Comunicarea cu părinţii reprezintă una din componentele extrem
de importante ale managementului şcolar, domeniu în care, cadrul didactic
îşi exprimă cel mai elocvent competenţele sale sociale, psihopedagogice
şi manageriale .Cercetările sociologice arată că cele mai multe cadre
didactice nu sunt prea optimiste atunci când sunt rugate să
aprecieze eficienţa comunicării cu părinţii. Barierele în calea unei
comunicări eficiente cu părinţii sunt mult mai mari decât şi le închipuie
marea masă a cadrelor didactice şi , mai cu seamă, a cadrelor didactice
tinere. Regulile cunoscute, acceptate, preluate şi exersate în relaţionarea
cu părinţii, sunt cu preponderenţă cele clasice; multe însă dintre
acestea rămân actualmente depăşite de cercetările educaţionale moderne.
În calitatea sa nouă, de manager, cadrul didactic trebuie să gestioneze, cu
maximum de eficienţă, relaţiile cu părinţii, transformându-şi prezumtivii
"inamici" în aliaţi şi în parteneri .
Din această perspectivă, orice cadru didactic este bine să
cunoască şi să conştientizeze principalele bariere ale comunicării cu părinţii,
în scopul evitării lor, pentru eficientizarea relaţionării cu aceştia .
Obstacolele unei comunicări eficiente cu părinţii sunt:
1. problemele de ascultare cauzate de dorinţa cadrului didactic
de a avea numai el iniţiativa ( fapt de altfel conferit prin statutul
instituţional al funcţiei), fapt ce conduce la o falsă impresie,
potrivit căreia comunicarea cu părinţii este nevoia sa de a-i informa
pe părinţi despre diverse probleme. În realitate, cadrul didactic ar
trebui să-şi consacre cea mai mare parte din timpul relaţiilor
cu părinţii receptării şi primirii de mesaje din partea acestora.
Ascultarea activă reprezintă în acest sens o bună modalitate de
relaţionare a managerului şcolar cu părinţii.
2. falsa / lipsa conexiunii inverse se referă la faptul că, în relaţia
3. cu părinţii, cadrul didactic porneşte de la premisa unei comunicări
incorecte cu aceştia, considerând că numai ei au datoria de a asculta orice
fel de mesaj din partea educatorului. Sunt mulţi părinţi
fel de mesaj din partea educatorului. Sunt mulţi părinţi
inhibaţi în a pune întrebări, chiar dacă nu au înţeles mesajul cadrului
didactic, după cum şi părinţi, care , din motive lesne de ghicit,
lasă prin tăcere ori prin semnale nonverbale impresia că au înteles şi
că sunt de acord cu tot ce a transmis cadrul didactic; disimularea este
atât de convingătoare încât poate prejudicia o comunicare
eficientă şi performantă. Un cadru didactic eficient nu numai că lasă
spaţiu întrebărilor, ci şi îi provoacă pe părinţi să pună întrebări sau,
ştiind faptul că părintele are interesul de a nu-l contrazice, trebuie să
se asigure că părintele este în posesia informatiilor corecte.
4. rezistenţa la critică se constituie unul dintre blocajele cele mai
frecvente şi greu de depăşit. Controlul mândriei personale şi al
prestigiului solicitate de anumite situaţii manageriale foarte
dificile, când acţiunile noastre sunt criticate de unul sau mai
mulţi părinţi, trebuie să se constituie ca elemente normale ale
unei relaţii corecte cu părinţii.Dezvoltarea relaţiilor cu părinţii
nu se pot construi pe duplicitate ori linguşiri, ci pe adevăr,
bun-simţ şi profesionalism.
5. percepţia selectivă şi subiectivă vizează faptul că, din volumul
mare de informaţii transmise părintilor, cadrul didactic are tendinţa
de a le vedea numai pe acelea pe care doreşte el să le vadă, ignorând
faptul că, în rolul său de manager şcolar, trebuie să aibă o oarecare
bază pentru a decide ce mai trebuie să caute şi la ce să
reacţioneze. Abilităţile cadrului didactic în relaţionarea cu părinţii
trebuie să constea şi în a recunoaşte zonele incerte ale unei
abordări subiective a problematicii şcolare în care devine
necesar obiectivismul colaboratorilor săi .
6. ascultarea afectivă este o altă barieră in comunicare şi se exprimă prin
gradul de impresionabilitate al unui mesaj, transmis de un părinte, care, formulat
într-o maniera afectivă, poate vicia recepţia ideilor esenţiale, în favoarea
părintelui şi în defavoarea cadrului didactic.
7. obţinerea informaţiei prin manipulare discretă are în vedere
necesitatea cunoasterii cât mai complete a unei situaţii ori a unui caz ,
obţinută mai ales prin discuţii cu părinţii inhibati, fapt ce reclamă din
partea cadrului didactic ca, atunci când este pus în faţa unei
probleme de interes general, acesta să aibă o conduită informaţională
mai atentă în viitor. cadrul didactic cadrul didactic
8. inadvertenţele de limbaj şi barierele culturale reprezintă factori
frecvenţi ai neintelegerilor cu părinţii, cu atât mai mult aceştia se consideră
inferiori la acest capitol cadrului didactic. Un limbaj elevat, plin
de termeni psihopedagogici, neologisme, de preţiozitate, poate fi un factor de
blocaj al comunicării cu părinţii. . Un limbaj simplu, direct, adaptat
interlocutorului reprezintă soluţia acestui blocaj. Ascendentul de cultură
constituie un factor de asimetrie normală a relatiei cadru didactic- părinte,
fapt ce îi conferă cadrului didactic autoritate, dar şi responsabilitate în
transformarea acestui dezechilibru de cultură, printr-o chibzuită cumpătare,
într-un raport echitabil.
II. Managementul comunicării cu părinţii
Principiul elementar în vederea eficientizării comunicării cu
părinţii este stabilirea unei relaţii de grijă şi preocupare între cadru
didactic- elevi -părinţi.
Principii călăuzitoare:
1. Stabileşte relaţii personale de preocupare şi grijă faţă de toţi
elevii şi părinţii.
2. Învaţă-i deopotrivă pe elevi si părinţi principiile structurii de autoritate
şi fii tu însuţi un model în acest sens. Acordă-le politeţe şi
respect şi vei obţine politeţe şi respect.
3. Dezvoltă şi dă dovadă empatie, altruism, confidenţialitate şi
disponibilitate.
4. Tratează-i pe părinţi ca pe nişte parteneri de care ai nevoie în munca ta.
Modalităţi de comunicare:
1. Alege o imagine idealizată pentru clasa ta (valori expresive şi
norme explicite şi implicite) în care să implici şi părinţii.
2. Concentrează-te pe ascultarea activă.
3. Transmite-le elevilor ( şi părinţilor) ideea că eşti mândru de ceea
ce ei devin şi de ceea ce ei realizează, fapt care asigură concentrarea ta
ca manager, precum şi a părinţilor, pe evoluţie (progres), şi nu pe perfecţiune.
4. Dă-ţi toată silinţa de a nu nutri antipatie faţă de unii dintre elevi
pentru faptele lor, precum şi faţă de părinţii acestora; aceştia nu
sunt altceva decât persoane care au nevoie de ajutor în schimbarea
care li/ şi-o cer.
5. Fii destul de "mare" şi de onest ca să admiţi că ai greşit si că poţi uneori
să ceri chiar şi scuze; nici n-ai idee ce câştig enorm de încredere
şi simpatie poţi acumula!
6. Menţine legătura cu elevii şi cu părinţii acestora chiar şi în afara
şcolii, printr-o convorbire telefonică, un bilet , (caz de boală,
anumite schimbări intervenite în viaţa elevului , de ex.) care
demonstrează că le eşti solidar şi apropiat.
7. Transmite-le sau trimite-le părinţilor atât informaţiile negative,
cât şi cele pozitive cu privire la copiii lor, prezentându-le într-o
serie ce debutează cu cele pozitive.
8. În cazul în care toate metodele tale de lucru cu un elev indisciplinat
eşuează nu ezita să iei legătura cu părinţii (dar fii atent la metoda pe
care o foloseşti) ori cu specialişti, care te pot ajuta să rezolvi
situaţia problematică.
9. Nu discuta situaţia elevului-problemă de faţă şi cu alţi părinţi,
confidenţialitatea este o regulă de bază a activităţilor de gestionare
a situaţiilor de criză şi a unei consilieri corecte.
10. Nu uita că relaţiile de grijă şi preocupare pe termen lung ,
fiind relaţii de natura emotională , trebuie transmise elevilor şi
părinţilor prin mesaje de genul "Mă bucur", "Mă îngrijorează"
," Mă preocupă".
11. Dă dovadă de multă răbdare.
"Nu sunt atât de naiv încât să cred că orice metodă poate avea
efect pozitiv asupra fiecărui copil" (şi părinte, am adăuga noi!)
(K. Leman, 1994) , dar din postura pe care ne-a rezervat-o destinul
şi propria vrere, merită efortul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu