Când am intrat prima dată la catedră, în anul 2000, instrumentul meu principal era tabla și creta. Mai târziu a venit proiectorul, apoi calculatorul de clasă, apoi platformele digitale și Google Classroom. Fiecare schimbare tehnologică a adus o perioadă de neîncredere, de rezistență, de adaptare — și, în final, de integrare. Acum, după mai bine de două decenii în educație — ca profesor de matematică, director de școală, mentor și student în Londra — mă confrunt cu cea mai spectaculoasă și mai controversată schimbare de până acum: Inteligența Artificială în educație.

Și, la fel ca în toate celelalte dăți, prima întrebare pe care o aud este: „Este o amenințare sau un instrument valoros?"

01Frica de nou — o constantă pe care o recunosc

Când am implementat catalogul electronic la școală — primul din sectorul nostru — am primit o rezistență pe care nu o anticipasem. Colegii spuneau că e complicat, că nu e sigur, că nu e nevoie. Recunosc același tipar acum, când vorbim despre AI. Teama nu vine din prostie sau din lipsă de deschidere — vine din experiența acumulată cu schimbări care au promis mult și au livrat puțin, sau cu tehnologii folosite de dragul tehnologiei, fără un scop pedagogic clar.

„Tehnologia nu e rea. Dar fără un scop precis, distrage mai mult decât ajută." Același principiu se aplică și AI-ului. Întrebarea nu este dacă să-l folosim, ci cum să-l folosim cu sens.

02Ce poate face AI-ul pe care eu, ca profesor, nu pot face la fel de rapid

Am explorat în ultimii ani diverse cursuri și platforme digitale — de la Canva și Powtoon la instrumente de generare a exercițiilor și platforme de evaluare formativă. Și, cu toate certitudinile pe care le am după 25 de ani de predare, trebuie să recunosc: AI-ul face câteva lucruri pe care eu le fac greu, lent sau deloc.

01
Personalizarea la scară

Am 28 de elevi în clasă. Știu că fiecare are un ritm diferit. Dar nu pot crea 28 de fișe diferite pentru fiecare lecție. Un instrument AI poate genera exerciții diferențiate în câteva secunde — la nivelul elevului care abia înțelege conceptul și la nivelul celui care vrea să fie provocat.

02
Explicarea în moduri diferite

Am descoperit că un elev înțelege fracțiile mai bine printr-un joc de rol decât printr-o definiție formală. AI-ul poate reformula același concept de zece ori, în zece moduri diferite, fără oboseală și fără frustrare. Asta nu îl face mai bun decât un profesor — îl face complementar.

03
Feedback imediat

Am înțeles demult că o notă fără explicație nu înseamnă nimic. AI-ul poate oferi feedback instant, detaliat și răbdător — chiar la ora 11 seara, când elevul rezolvă teme și nu am eu timp să răspund.

04
Suport pentru elevi cu nevoi speciale

Am lucrat mulți ani cu copii cu nevoi speciale și știu cât de important este sprijinul individualizat și constant. Un asistent AI poate oferi acel sprijin repetitiv, neobosit, adaptat — exact ce mulți elevi cu dificultăți de învățare au nevoie și ce, în clasele mari, profesorul nu poate oferi suficient.

03Ce nu poate înlocui AI-ul — și de ce asta contează

Am scris pe blog că „elevii simt sinceritatea și plăcerea de a preda mai repede decât orice formulă didactică." Și asta este ceea ce AI-ul nu poate simula cu adevărat. Energia unui profesor care intră în clasă cu bucurie, cu o poveste reală din viața lui, cu greșeli pe care le-a comis și din care a învățat — aceasta este o forță pe care nicio platformă nu o poate reproduce.

Relația autentică dintre profesor și elev rămâne nucleul educației. O elevă de-a mea nu știa să calculeze 35 + 47. Dar când i-am reformulat problema în termeni din viața ei reală — bani, prețuri, situații familiare — a răspuns imediat. Acea punte nu a construit-o un algoritm. A construit-o cunoașterea pe care o aveam despre ea ca om.

AI-ul poate genera mii de exerciții. Dar nu știe că un anumit elev a trecut printr-un divorț în familie și că azi nu e ziua potrivită pentru o provocare dificilă. Profesorul știe. Și asta face diferența.

04Experiența mea concretă cu instrumentele digitale și AI

Studiul meu la o facultate din Londra mi-a impus constant lucru cu instrumente digitale și platforme de învățare bazate pe AI. Am observat că aceste instrumente îmi economisesc timp prețios pentru cercetare, structurarea ideilor și găsirea surselor. Dar decizia finală, judecata critică, conexiunile cu experiența mea reală din clasă — acestea rămân ale mele.

În activitatea mea în domeniul sănătății — unde am lucrat în paralel în Marea Britanie — am văzut cum tehnologia poate sprijini profesioniștii: de la gestionarea medicației la planificarea îngrijirilor personalizate. Aceeași logică se aplică și educației. Instrumentul nu înlocuiește empatia și judecata profesională. O completează.

Am prezentat la conferința internațională a MECC în 2019 despre strategii digitale în educație. Mesajul meu de atunci rămâne valabil: schimbarea tehnologică trebuie însoțită de sens, nu impusă. Un profesor care adoptă AI fără să înțeleagă de ce și cum îl face mai puțin eficient, nu mai bun.

05Cum ar putea arăta AI-ul folosit corect la orele de matematică

Scenariu practic

Imaginați-vă o lecție despre ecuații de gradul al doilea. Profesorul explică conceptul, construiește înțelegerea, creează conexiunea cu lumea reală. Apoi, AI-ul generează pentru fiecare elev un set de exerciții adaptat nivelului lui — simple pentru cel care abia a înțeles, complexe pentru cel care este pregătit să fie provocat. Elevii lucrează în ritmul lor, primesc feedback imediat, încearcă din nou fără rușine. Profesorul monitorizează, intervine acolo unde algoritmul nu poate ajunge: în relație, în motivație, în sens.

Aceasta nu este o utopie. Sunt instrumente care funcționează deja astfel — și care, folosite cu discernământ, pot transforma o oră de matematică dintr-o experiență frustrantă pentru mulți într-una accesibilă pentru aproape toți.

06Concluzie: nici amenințare, nici salvator — un instrument în mâinile noastre

Am văzut suficiente schimbări în educație ca să știu că niciuna nu este nici atât de bună, nici atât de rea pe cât pare la început. AI-ul în educație nu este altfel. Este un instrument puternic, cu un potențial real de a personaliza învățarea, de a oferi sprijin acolo unde e nevoie și de a elibera profesorul pentru ceea ce face cu adevărat bine: să fie om lângă om.

Dar, ca orice instrument, valoarea lui depinde de mâinile care îl țin. Un profesor care știe de ce predă, care cunoaște elevii săi, care este prezent cu adevărat în clasă — acela va ști să folosească AI-ul în slujba educației, nu în locul ei.

Voi ați încercat să folosiți instrumente digitale sau AI pentru a vă ușura studiul sau munca? Ce a funcționat? Ce v-a surprins? Scrieți în comentarii — sunt curioasă să citesc.